In conformitate cu Ordonanța de urgența a Guvernului nr. 114/2018, publicata sambata în Monitorul Oficial, angajații din domeniul construcțiilor vor beneficia de un salariu minim brut diferențiat de 3.000 de lei/luna. Aceasta modificare este valabilă între 1 ianuarie 2019 și 31 decembrie 2028.

OUG nr. 114/2018 prevede, de asemenea, care vor fi domeniile specifice unde se va aplica un astfel de salariu diferențiat. Este vorba de activitatea de construcții definită la codul CAEN 41.42.43 – secțiunea F – Construcții și de domeniile de producere a materialelor de construcții, definite de următoarele coduri CAEN:
2312 – Prelucrarea și fasonarea sticlei plate;
2331 – Fabricarea plăcilor și dalelor din ceramic;
2332 – Fabricarea cărămizilor, țiglelor și altor produse pentru construcții din argilă arsă;
2361 – Fabricarea produselor din beton pentru construcții;
2362 – Fabricarea produselor din ipsos pentru construcții;
2363 – Fabricarea betonului;
2364 – Fabricarea mortarului;
2369 – Fabricarea altor articole din beton, ciment și ipsos;
2370 – Tăierea, fasonarea și finisarea pietrei;
2223 – Fabricarea articolelor din material plastic pentru construcții;
1623 – Fabricarea altor elemente de dulgherie și tâmplărie pentru construcții;
2512 – Fabricarea de uși și ferestre din metal;
2511 – Fabricarea de construcții metalice și părți componente ale structurilor metalice;
0811 – Extracția pietrei ornamentale și a pietrei pentru construcții, extracția pietrei calcaroase, ghipsului, cretei și a ardeziei;
0812 – Extracția pietrișului și nisipului;
711 – Activități de arhitectură, inginerie și servicii de consultanță tehnică.

Salariul minim brut în construcţii este de la data de 1 ianuarie 2019 în sumă de 3.000 de lei.

Art. 71. — (1) Prin derogare de la prevederile art.164 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 —Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în perioada 1 ianuarie 2019 — 31 decembrie 2019,pentru domeniul construcțiilor, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește în bani, fără a include sporuri și alte adaosuri, la suma de 3.000 lei
lunar, pentru un program normal de lucru în medie de 167,333 ore pe lună, reprezentând 17,928 lei/oră.
(2) Prevederile alin. (1) se aplică exclusiv domeniilor de activitate prevăzute la art. 66 pct. 1 din prezenta ordonanță de urgență.

De asemenea, în perioada 1 ianuarie 2019 – 31 decembrie 2028, angajații de la firmele încadrate în domeniile de mai sus pot beneficia de scutire de la plata impozitului pe venit, de 10%, de la plata contribuției la sănătate (CASS), de 10% și de scăderea contribuției la pensii (CAS) de la 25% la 21,25%.

Angajatorul va plăti o contribuție asiguratorie pentru muncă redusă cu 85% din valoarea ei. Astfel contribuția scade de la 2,25% la 0,337% din salariul brut.

Pentru aceste reduceri angajatorul trebuie să mai îndeplinească 2 condiții:

1. realizează cifră de afaceri din activităţile menţionate mai sus în limita a cel puţin 80% din cifra de afaceri totală, calculată cumulat de la începutul anului, inclusiv luna în care aplică scutirea;
2. veniturile brute lunare din salarii şi asimilate salariilor realizate de persoanele fizice pentru care se aplică scutirea, sunt cuprinse între 3.000 şi 30.000 lei lunar inclusiv şi sunt realizate în baza contractului individual de muncă.

Analiza se realizează la fiecare calcul de salarii, prin cumularea cifrei de afaceri de la începutul exerciţiului la zi.

Avem mai multe situatii neclare. De exemplu, un angajator are cifra de afaceri în construcţii de 70%. Nu se înţelege foarte exact dacă şi pentru acesta salariu minim brut este tot suma de 3.000 de lei sau suma de 2.080 lei/2350 lei, după caz.

Astfel, în sectorul construcțiilor, la condiții normale de muncă, la un salariu minim brut de 3000 de lei, angajatul fără persoane în întreținere primește în mână un salariu net de 2362 de lei, iar angajatorul plătește un cost salarial de 3010 lei.

Textul integral al OUG 114/2018

(mai mult…)

Hotărârea de guvern privind salariul minim de la 1 ianuarie 2019, a fost publicată luni în Monitorul Oficial.

De la 1 ianuarie 2019, salariul minim pe economie va crește de la 1900 de lei la 2.080 de lei brut. De asemenea, persoanele cu facultate care au cel puțin 1 an vechime în muncă în domeniul studiilor superioare vor avea salariu minim brut 2.350 lei lunar.

La salariul minim brut de 2080 lei/lună, salariul net (în mână) primit de angajat ar urma să fie de 1263 lei, iar costul total plătit de firmă, de 2127 de lei.

La un salariu minim de 2.350 de lei brut, salariul net (în mână) primit de angajat ar urma să fie de 1413 lei, iar costul total plătit de firmă, de 2403 lei.

Spre comparație, nivelurile actuale (de la 1 ianuare 2018) sunt salariul minim brut 1900 de lei, salariul minim net de 1162 de lei și cost salarial al firmei de 1943 de lei. Aici vorbim de nivelul netului pentru salariații fără persoane în întreținere.
Ideea acordării unui salariu minim de 2.350 de lei celor cu minimum 15 ani vechime în muncă a dispărut.

descarca Hotararea de guvern

Potrivit legislatiei in vigoare, un angajator are obligatia de a-i elibera salariatului a carui contract de munca inceteaza o adeverinta care sa ateste activitatea desfasurata de acesta.
Aceasta adeverinta obligatorie trebuie sa arate durata activitatii, salariul, vechimea in munca si in specialitate.
In reglementarea anterioara, aceasta adeverinta se elibera doar la solicitarea salariatului.

ATENTIE!
Potrivit art. 8 alin. (41) din HG nr. 500/2011 introdus prin HG nr. 877/2016, aceasta adeverinta se elibereaza in mod obligatoriu, chiar daca nu este solicitata.
Daca salariatul va solicita, angajatorii sunt obligati sa ii elibereze acestuia si un extras din registrul privat/public, sau o adeverinta care sa ateste activitatea desfasurata de acesta, durata activitatii, salariul, vechimea in munca si in specialitate, astfel cum rezulta din registrul privat/public si din dosarul personal/profesional, in termen de cel mult 15 zile de la data solicitarii.

Nerespectarea acestor obligatii constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 300 lei la 1.000 lei.

1. Documente care se elibereaza obligatoriu, fara a fi necesara solicitarea salariatului:
La incetarea contractului individual de munca, angajatorul are obligatia sa elibereze salariatului o adeverinta care sa ateste activitatea desfasurata de acesta, durata activitatii, salariul, vechimea in munca si in specialitate indiferent daca acesta solicita sau nu eliberarea adeverintei. In reglementarea anterioara, aceasta adeverinta se elibera
doar la solicitarea salariatului.

2. Documente care se elibereaza la solicitarea salariatului
– La solicitarea scrisa a salariatului sau a unui fost salariat, angajatorii sunt obligati sa ii elibereze acestuia un extras din registrul privat/public, datat si certificat pentru conformitate, sau o adeverinta care sa ateste activitatea desfasurata de acesta, durata activitatii, salariul, vechimea in munca si in specialitate, astfel cum rezulta din registrul privat/public si din dosarul personal/profesional, in termen de cel mult 15 zile de la data solicitarii.

– La solicitarea scrisa a salariatului sau a unui fost salariat, angajatorii sunt obligati sa ii elibereze acestuia copii ale documentelor existente in dosarul personal/profesional.

– Orice persoana are dreptul sa interogheze, sa solicite si sa obtina de la Inspectia Muncii date din registrul privat/public cu privire la activitatea pe care a desfasurat-o in calitate de angajat/persoana platita din fonduri publice, durata activitatii, sala riul, vechimea in munca si in specialitate, intr-un termen de 5 zile de la data solicitarii.

Folositi linkul urmator pentru download model de adeverinta de vechime in format doc. 

Concediu medical fara stagiu minim de cotizare de 6 luni. Cum procedam?
Potrivit prevederilor art.1 alin.(1) din OUG nr.158/2005 privind concediile si indemnizatiile de asigurari sociale de sanatate, cu modificarile si completarile ulterioare, persoanele asigurate pentru concedii si indemnizatii de asigurari sociale de sanatate in sistemul de asigurari sociale de sanatate, denumite in continuare asigurati, au dreptul, pe perioada in care au domiciliul sau resedinta pe teritoriul Romaniei, la concedii medicale si indemnizatii de asigurari sociale de sanatate, daca:

A. realizeaza venituri din desfasurarea unei activitati in baza unui contract individual de munca, a unui raport de serviciu, act de detasare sau a unui statut special prevazut de lege, precum si alte venituri asimilate salariilor, cu respectarea prevederilor legislatiei europene aplicabile in domeniul securitatii sociale, precum si a acordurilor privind sistemele de securitate sociala la care Romania este parte;

B. realizeaza in Romania veniturile prevazute la lit. A, de la angajatori din state care nu intra sub incidenta legislatiei europene aplicabile in domeniul securitatii sociale, precum si a acordurilor privind sistemele de securitate sociala la care Romania este parte;

C. beneficiaza de indemnizatie de somaj, potrivit legii.

Concediile si indemnizatiile de asigurari sociale de sanatate la care au dreptul asiguratii sunt enumerate la art.2 din OUG nr.158/2005, dupa cum urmeaza:
a) concedii medicale si indemnizatii pentru incapacitate temporara de munca, cauzata de boli obisnuite sau de accidente in afara muncii;
b) concedii medicale si indemnizatii pentru prevenirea imbolnavirilor si recuperarea capacitatii de munca, exclusiv pentru situatiile rezultate ca urmare a unor accidente de munca sau boli profesionale;
c) concedii medicale si indemnizatii pentru maternitate;
d) concedii medicale si indemnizatii pentru ingrijirea copilului bolnav;
e) concedii medicale si indemnizatii de risc maternal.

Dreptul la concediile si indemnizatiile de asigurari sociale este conditionat de plata contributiei asiguratorii pentru munca, destinata suportarii acestor indemnizatii, reglementata prin Codul fiscal (art.3 din OUG nr.158/2005).

O alta conditie pentru a beneficia de concedii si indemnizatii de asigurari sociale de sanatate este indeplinirea stagiului minim de asigurare care, potrivit prevederilor art.7 din OUG nr.158/2005, este de 6 luni realizate in ultimele 12 luni anterioare lunii pentru care se acorda concediul medical.

Ca si exceptie, potrivit prevederilor art.9 si art. 31 din OUG nr.158/2005, asiguratii au dreptul la concediu si indemnizatie pentru incapacitate temporara de munca, fara conditii de stagiu de asigurare, in cazul urgentelor medico-chirurgicale, tuberculozei, bolilor infectocontagioase din grupa A, neoplaziilor si SIDA. Fara conditie de stagiu de asigurare se acorda si concediul si indemnizatia de risc maternal.

Detalii privind modul de stabilire a stagiului de asigurare gasim la art.6 din Ordinul nr. 15/2018/1311/2017 din 5 ianuarie 2018 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor OUG nr. 158/2005 privind concediile si indemnizatiile de asigurari sociale de sanatate, publicate in Monitorul Oficial nr.31 din 12 ianuarie 2018, unde aflam ca stagiul minim de asigurare pentru acordarea drepturilor prevazute la art. 2 alin. (1) lit. a) – d) din OUG nr. 158/2005, este de 6 luni realizate in ultimele 12 luni anterioare lunii pentru care se acorda concediul medical.

Prin urmare, pentru a beneficia de concediu si indemnizatia de asigurari sociale de sanatate, salariatii trebuie sa aiba realizat stagiul minim de asigurare, cunoscut, inainte de modificarile aduse OUG nr.158/2005, ca stagiu de cotizare. In cazul in care in ultimele 6 luni anterioare lunii pentru care se acorda concediul medical nu au fost realizate venituri, stagiul de asigurare se considera realizat daca prin insumarea perioadelor din ultimele 12 luni anterioare producerii riscului rezulta un numar de zile de stagiu de asigurare cel putin egal cu numarul total de zile lucratoare din ultimele 6 luni anterioare producerii riscului. In situatia in care stagiul de asigurare este mai mic de 6 luni, salariatul nu va putea beneficia de indemnizatia de asigurari sociale de sanatate, cu exceptia concediilor si indemnizatiilor care se acorda fara conditii de stagiu de cotizare, situatii prezentate mai sus.

Astfel, incepand cu 01 ianuarie 2018 – salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată se stabilește la 1.900 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 166 ore, în medie, pe lună, în anul 2018, reprezentând 11,40 lei/oră.

Salariul net nu va înregistra o creștere similară. Acest lucru se datorează, în cea mai mare parte, transferului contribuțiilor la pensii (CAS) și sănătate (CASS) în totalitate în sarcina salariaților și reducerii impozitului pe venituri la 10%, conform unui act normativ publicat în Monitorul Oficial.

De exemplu, o persoană plătită în prezent cu salariul minim brut pe economie, respectiv 1.450 de lei, câștigă, de fapt, aproximativ 1.065 de lei. Începând cu anul viitor, conform prevederilor din actul normativ amintit mai sus, câștigul lunar brut va crește la 1.900 de lei, însă câștigul lunar net al unei persoane aflată în această situație va fi de 1.162 de lei.

Ordinul nr. 2343/2017 privind procedura de aplicare a prevederilor art. 140 alin. (3) lit. e) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal

Descarca declaratie salariat

Text publicat în M.Of. al României.
În vigoare de la 05 septembrie 2017
În temeiul art. 10 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 34/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice, cu modificările și completările ulterioare,
în baza dispozițiilor art. 140 alin. (3) lit. e) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare,

ministrul finanțelor publice emite următorul ordin:
Art. 1. –
Prezenta procedură se aplică în cazul salariaților care realizează în cursul aceleiași luni venituri din salarii sau asimilate salariilor în baza a două sau mai multe contracte individuale de muncă, iar baza lunară de calcul cumulată aferentă acestora este cel puțin egală cu nivelul salariului minim brut pe țară în vigoare în luna în care au fost realizate, conform art. 140 alin. (3) lit. e) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, denumită în continuare Codul fiscal, pentru care angajatorii sau persoanele asimilate acestora datorează contribuția de asigurări sociale și contribuția de asigurări sociale de sănătate la nivelul venitului brut lunar realizat efectiv, și nu la nivelul salariului minim brut pe țară, garantat în plată, corespunzător numărului zilelor lucrătoare din lună în care contractul a fost activ.

Art. 2. –
(1) În scopul aplicării prevederilor art. 1, salariații aflați în situația prevăzută la art. 140 alin. (3) lit. e) din Codul fiscal au obligația să depună la fiecare angajator sau persoane asimilate acestuia o declarație pe propria răspundere din care să rezulte că veniturile lunare brute cumulate, realizate din salarii și asimilate salariilor în baza mai multor contracte individuale de muncă, sunt cel puțin egale cu salariul minim brut pe țară garantat în plată.

(2) Prin excepție de la prevederile alin. (1), în cazul în care la unul dintre angajatori salariații realizează un venit brut lunar, corespunzător numărului de zile lucrate în lună, cel puțin egal cu salariul minim brut pe țară garantat în plată, aceștia nu au obligația depunerii declarației pe propria răspundere la angajatorul respectiv.

(3) Declarația pe propria răspundere prevăzută la alin. (1) se depune lunar, pe perioada în care salariatul se află în situația prevăzută la art. 1, până la data de 5 a lunii următoare celei pentru care se constituie drepturile salariale.

(4) În vederea completării declarației pe propria răspundere prevăzute la alin. (1) până la termenul stabilit pentru depunerea acesteia, fiecare angajator eliberează salariatului, la cerere, un document din care să rezulte venitul brut lunar realizat.

(5) În cazul în care salariații nu depun declarația pe propria răspundere, fiecare angajator sau persoană asimilată angajatorului stabilește baza lunară de calcul al contribuției de asigurări sociale și al contribuției de asigurări sociale de sănătate la nivelul salariului minim brut pe țară corespunzător numărului zilelor lucrătoare din lună în care contractul a fost activ, dacă venitul brut realizat se situează sub nivelul salariului lunar minim brut.

(6) În vederea încadrării în situația prevăzută la art. 1, salariatul cumulează veniturile brute lunare realizate din salarii și asimilate salariilor, iar suma rezultată o compară cu nivelul salariului minim brut pe țară în vigoare în luna pentru care se datorează contribuțiile sociale.

Art. 3. –
(1) În scopul aplicării prezentei proceduri, prin perioada în care contractul individual de muncă este activ se înțelege perioada în care contractul individual de muncă nu este suspendat potrivit Legii nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
(2) În cazul în care, în cursul lunii, contractul individual de muncă este activ pentru o fracțiune din lună, nivelul salariului minim brut pe țară aferent zilelor lucrate din lună se stabilește după cum urmează: (Salariul minim brut pe țară/Numărul de zile lucrătoare în lună) x Numărul de zile lucrate în lună

Art. 4. –
(1) Declarația pe propria răspundere menționată la art. 2 alin. (1) constituie document justificativ pentru fiecare angajator în vederea stabilirii bazei de calcul al contribuției de asigurări sociale și al contribuției de asigurări sociale de sănătate datorate în conformitate cu prevederile art. 140 alin. (1) din Codul fiscal, pe perioada în care salariatul se află în situația prevăzută la lit. e) a alin. (3) al aceluiași articol.
(2) Angajatorul are obligația de a înregistra și de a ține evidența acestor declarații, în vederea încadrării salariatului în situația reglementată la art. 140 alin. (3) lit. e) din Codul fiscal.

Art. 5. –
(1) Declarația pe propria răspundere prevăzută la art. 2 alin. (1) cuprinde în mod obligatoriu datele de identificare ale salariatului, precum și informații referitoare la încadrarea salariatului în situația prevăzută la art. 140 alin. (3) lit. e) din Codul fiscal.
(2) Modelul declarației pe propria răspundere menționate la art. 2 alin. (1) este prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 6. –
Pentru veniturile din salarii și asimilate salariilor aferente lunii august 2017, salariații aflați în situația prevăzută la art. 140 alin. (3) lit. e) din Codul fiscal depun declarația pe propria răspundere la fiecare angajator, potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) și (2), până cel târziu la data de 10 septembrie 2017.
Art. 7. –
Exemple privind aplicarea prevederilor art. 140 alin. (3) lit. e) din Codul fiscal:

Exemplul 1

O persoană fizică încheie un contract individual de muncă cu normă întreagă cu societatea A și un contract cu timp parțial cu societatea B. Contractele sunt active toată luna.

Pentru activitatea desfășurată la angajatorul A, persoana fizică realizează un venit brut lunar de 1.450 lei, iar la angajatorul B, un venit brut lunar de 400 lei.

Venitul brut realizat cumulat, în lună, este de 1.850 lei (1.450 lei + 400 lei), iar nivelul salariului minim brut lunar este de 1.450 lei.

Prin compararea venitului brut lunar cumulat, realizat în valoare de 1.850 lei, cu nivelul salariului minim brut lunar de 1.450 lei rezultă că venitul realizat este mai mare decât salariul minim brut pe țară.

În acest caz, persoana fizică depune declarația pe propria răspundere numai la angajatorul B, întrucât la angajatorul A a realizat un venit brut egal cu salariul minim brut pe țară (1.450 lei).

Angajatorul A datorează contribuția de asigurări sociale și contribuția de asigurări sociale de sănătate la valoarea de 1.450 lei.

Angajatorul B datorează contribuția de asigurări sociale și contribuția de asigurări sociale de sănătate la venitul realizat, respectiv la venitul brut lunar de 400 lei.
Exemplul 2

O persoană fizică încheie, începând cu data de 1 octombrie 2017, trei contracte individuale de muncă cu timp parțial, cu societățile A, B și C, contractele fiind active întreaga lună.

Pentru activitatea desfășurată, salariatul realizează următorul venit brut în lună:

– de la angajatorul A, suma de 400 lei;

– de la angajatorul B, suma de 500 lei;

– de la angajatorul C, suma de 600 lei.

Venitul brut realizat cumulat, în lună, este de 1.500 lei (400 lei + 500 lei + 600 lei), iar nivelul salariului minim brut lunar este de 1.450 lei.

Prin compararea venitului brut lunar cumulat, realizat în valoare de 1.500 lei, cu nivelul salariului minim brut lunar de 1.450 lei rezultă că venitul realizat este mai mare decât salariul minim brut pe țară.
În acest caz, salariatul depune la fiecare angajator declarația pe propria răspundere.

Astfel, fiecare angajator datorează, pentru salariat, contribuția de asigurări sociale și contribuția de asigurări sociale de sănătate la o bază de calcul reprezentând venitul brut realizat în lună.

Exemplul 3

O persoană fizică încheie începând cu data de 1 octombrie 2017 trei contracte individuale de muncă cu timp parțial, cu societățile A, B și C, contractele fiind active întreaga lună.

Pentru activitatea desfășurată, salariatul realizează următorul venit brut în lună:

– de la angajatorul A, suma de 300 lei;

– de la angajatorul B, suma de 400 lei;

– de la angajatorul C, suma de 500 lei.
Venitul brut realizat cumulat, în lună, este de 1.200 lei (300 lei + 400 lei + 500 lei), iar nivelul salariului minim brut lunar este de 1.450 lei.

Prin compararea venitului brut lunar cumulat, realizat în valoare de 1.200 lei, cu nivelul salariului minim brut lunar de 1.450 lei rezultă că venitul realizat este sub nivelul salariului minim brut pe țară.

În acest caz, salariatul nu depune declarația pe propria răspundere la niciun angajator.

Astfel, fiecare angajator datorează, pentru salariatul respectiv, contribuția de asigurări sociale și contribuția de asigurări sociale de sănătate la o bază de calcul reprezentând salariul minim brut pe țară, respectiv la 1.450 lei.

Exemplul 4

O persoană fizică încheie un contract individual de muncă cu normă întreagă cu societatea A și un contract cu timp parțial cu societatea B.

În cursul lunii noiembrie, persoana fizică lucrează 10 zile, restul de 12 zile lucrătoare din lună contractul individual de muncă fiind suspendat, potrivit legii.

Salariatul primește de la angajatorul A pentru zilele lucrate un venit brut de 750 lei, iar de la angajatorul B un venit brut de 165 lei.
Venitul brut realizat cumulat, în lună, aferent zilelor lucrate este de 915 lei (750 lei + 165 lei), iar nivelul salariului minim brut lunar aferent zilelor lucrate în care contractele au fost active este de 659 lei (1.450 lei: 22 zile lucrătoare în lună x 10 zile lucrate).

Prin compararea venitului brut lunar realizat cumulat cu nivelul salariului minim brut lunar aferent zilelor lucrate rezultă că venitul brut lunar realizat cumulat (915 lei) este mai mare decât nivelul salariului minim brut aferent zilelor lucrate în care contractele au fost active (659 lei).

În acest caz, persoana fizică depune declarația pe propria răspundere la angajatorul B. Astfel, ambii angajatori datorează contribuția de asigurări sociale și contribuția de asigurări sociale de sănătate la venitul brut realizat în lună de salariat, respectiv la 750 lei, în cazul angajatorului A, și la 165 lei, în cazul angajatorului B.

Exemplul 5

O persoană fizică încheie începând cu data de 1 octombrie 2017 un contract individual de muncă cu timp parțial cu societatea A, contract care încetează în data de 14 octombrie 2017. Ulterior, începând cu data de 18 octombrie 2017, încheie un alt contract individual de muncă cu normă întreagă, pe perioadă nedeterminată, cu societatea B.

Salariatul va lucra în luna octombrie 10 zile (1-14 octombrie) la societatea A și 10 zile (18-31 octombrie) la societatea B.

Salariatul primește, pentru zilele lucrate, de la angajatorul A un venit brut de 265 lei, iar de la angajatorul B un venit brut de 759 lei.

Venitul brut realizat cumulat în lună este de 1.024 lei (265 lei + 759 lei), iar nivelul salariului minim brut lunar aferent zilelor lucrate în care contractul a fost activ este de 1.318 lei (1.450 lei: 22 zile lucrătoare în lună x 20 zile lucrate).

Prin compararea venitului brut lunar cumulat, realizat în valoare de 1.024 lei, cu nivelul salariului minim brut lunar aferent zilelor lucrate de 1.318 lei rezultă că venitul realizat este sub nivelul salariului minim brut aferent zilelor lucrate în lună.

În acest caz, persoana fizică nu depune la niciun angajator declarația pe propria răspundere.

Angajatorul A stabilește salariul minim brut lunar aferent zilelor lucrate în care contractul a fost activ la nivelul de 659 lei (1.450 lei: 22 zile lucrătoare în lună x 10 zile lucrate). Întrucât venitul brut realizat în lună de salariat (265 lei) este sub nivelul salariului minim brut lunar aferent zilelor lucrate (659 lei), angajatorul datorează contribuția de asigurări sociale și contribuția de asigurări sociale de sănătate la baza de calcul de 659 lei.

Angajatorul B stabilește salariul minim brut lunar aferent zilelor lucrate la nivelul în care contractul a fost activ de 659 lei (1.450 lei: 22 zile lucrătoare în lună x 10 zile lucrate). Întrucât venitul brut realizat în lună de salariat (759 lei) este mai mare decât nivelul salariului minim brut lunar aferent zilelor lucrate (659 lei), angajatorul datorează contribuția de asigurări sociale și contribuția de asigurări sociale de sănătate la baza de calcul de 759 lei.

Art. 8. –
Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Ministrul finanțelor publice,
Ionuț Mișa
București, 31 august 2017.

Descarca declaratie salariat

Actele necesare pentru dosarul fiecarui angajat:

1. Contract individual de munca;
2. Acte aditionale de modificare a contractului de munca (unde este cazul);
3. Acte de studii pentru functia pe care este angajat (copie);
4. Act de identitate angajat (copie);
5. Fisa de aptitudini (eliberata de medicina muncii – trebuie sa aiba data anterioara contractului de munca) – se reinnoieste anual sau mai des in functie de specificul activitatii desfasurate;
6. Decizii de detasare, delegare (unde este cazul);
7. Fisa postului (in care sunt stabilite toate atributiile angajatului pentru functia ocupata);
8. Fise de protectia muncii (acestea trebuiesc completate de persoane autorizate sa faca protectia muncii) – se completeaza cu o periodicitate specifica fiecarei functii ocupate de angajat;
9. In cazul in care au persoane in intretinere – copii dupa actele de identitate ale acestora (certificate nastere, carte identitate).

La nivel de societate trebuie sa existe

1. Regulament intern (care trebuie adus la cunostinta angajatilor).
2. Contract colectiv de munca (in cazul angajatorilor care au mai mult de 21 de salariati)
3. Dosare de securitate si protectia muncii (pentru fiecare angajat)

 

Anual in decembrie se face programarea concediilor pentru anul urmator. Angajatii trebuie sa semneze pe aceasta programare.

Daca se mai angajeaza personal si acestora li se face programarea concediilor pe masura angajarii.

Anual personalului i se face o evaluare in baza unui formular.

In functie de specificul fiecarei societati, dosarele angajatilor e posibil sa mai trebuiasca sa contina si alte acte in afara celor mentionate anterior.

De asemenea in fiecare luna trebuie sa aveti pontajul intocmit precum si dovada faptului ca au fost achitate drepturile salariale (prin semnarea statului de plata de catre salariati).

---

Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 644 din 7 august 2017

Luand in considerare prevederile Programului de guvernare 2017-2020, Masura nr. 1 – Stimularea crearii de noi locuri de munca din capitolul Politici publice in domeniul muncii si justitiei sociale de combatere a muncii fara forme legale, care sa raspunda unor cerinte ridicate privind indeplinirea la un nivel calitativ a actului de control, cresterea eficientei actului de control, indeplinirea atributiilor curente, precum si a unor noi atributii reglementate de legile speciale, aflate si ele intr-o dinamica continua, rigiditatea actualei reglementari, care nu permite aplicarea sistemului ablatiunii in sensul stabilirii dreptului contravenientului de a achita jumatate din minimul amenzii stabilite de actul normativ in 48 de ore de la primirea procesului-verbal, a generat reducerea incasarilor la bugetul de stat ale sumelor provenind din amenzile contraventionale aplicate pentru munca nedeclarata, intrucat contravenientul nu era stimulat sa plateasca benevol amenda contraventionala, ci, dimpotriva, determina cresterea numarului de contestatii in instanta cu efect negativ asupra incarcarii rolului instantelor de judecata si mai ales de diminuare a incasarilor la bugetul de stat.
Munca nedeclarata reprezinta un fenomen de o gravitate crescuta cu care se confrunta societatea, cu consecinte negative atat asupra lucratorului, cat si asupra bugetului de stat, care se manifesta in diferite forme, atat prin nedeclararea catre autoritati a intregii activitati a salariatului, cat si prin declararea partiala a activitatii acestuia.
Legislatia romaneasca nu prevede o definitie a muncii nedeclarate, in prezent, Codul muncii sanctionand doar fapta de a primi la munca o persoana fara incheierea in forma scrisa a contractului individual de munca anterior inceperii activitatii, nu si alte forme in care se manifesta munca nedeclarata.
In acest context se impune adaptarea legislatiei nationale la noile provocari cu care se confrunta autoritatile in demersul de prevenire si combatere a acestui fenomen, inclusiv prin reglementarea situatiilor care constituie munca nedeclarata, reglementare fara de care aceste fapte nu pot fi sanctionate.
In exercitarea activitatii de control, inspectorii de munca au identificat numeroase situatii in care angajatorii utilizau mai mult de 5 persoane, fara incheierea unui contract individual de munca, intrand astfel sub incidenta art. 264 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, si angajand raspunderea penala a angajatorilor.
Din analiza modului de solutionare a acestor dosare penale, in cvasitotalitatea cazurilor, organul de cercetare penala si instanta de judecata au pronuntat solutii de neincepere a urmaririi penale sau de achitare, dupa caz, in considerarea lipsei de pericol social al faptei.

Astfel, impactul stabilirii ca infractiune a faptei de a primi la munca mai mult de 5 persoane fara contract individual de munca nu a fost cel asteptat, fapt care a generat o privare de efecte a reglementarii si o discriminare intre angajatorii, sanctionati contraventional in limita maxima a amenzii reglementate de prevederile art. 260 alin. (1) lit. e), respectiv pana la 100.000 lei pentru 5 persoane identificate fara contract de munca, si angajatorii aflati in situatia reglementata de art. 264 alin. (4), care, in urma analizei faptei sub aspect infractional, sunt sanctionati cu o eventuala amenda administrativa, al carei cuantum este extrem de redus (500-1.000 lei).

In perioada 2016-iunie 2017, inspectoratele teritoriale de munca au sesizat organele de cercetare penala cu privire la un numar de 349 de fapte de primire la munca a unui numar mai mare de 5 persoane fara incheierea unui contract individual de munca, in peste 90% dintre modalitatile de solutionare transmise inspectoratelor fiind dispusa masura neinceperii sau a incetarii urmarii penale.

Caracterul disuasiv al sanctiunii penale a fost lipsit de efecte, in marea majoritate a cazurilor instrumentarea dosarului penal genera consecinte contrare intentiei de reglementare, iar cheltuielile ocazionate de judecarea dosarului penal ramaneau in sarcina statului.

Astfel, pentru eficientizarea activitatii de control pentru combaterea muncii nedeclarate, precum si pentru definirea mai clara a regimului sanctionator al muncii nedeclarate in Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, prin modificarea regimului sanctionator al acestei fapte, in sensul eliminarii limitei de 5 persoane stabilite in prezent de Codul muncii pentru incadrarea faptei drept contraventie, se impune cu necesitate ca reglementarile propuse sa fie realizate in regim de urgenta.

Neadoptarea in regim de urgenta a acestor masuri va conduce la perpetuarea disfunctionalitatilor, precum si la afectarea in continuare a respectarii legislatiei in domeniul relatiilor de munca, cu consecinte negative asupra lucratorilor, a bugetului de stat si, pe cale de consecinta, a societatii in general, prin mentinerea unei capacitati reduse de interventie a organelor de control, in vederea combaterii muncii nedeclarate.
In temeiul art. 115 alin. (4) din Constitutia Romaniei, republicata,
Guvernul Romaniei adopta prezenta ordonanta de urgenta.

Art. I
Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011, cu modificarile si completarile ulterioare, se modifica si se completeaza dupa cum urmeaza:

1. Dupa articolul 15 se introduce un nou articol, articolul 15^1, cu urmatorul cuprins:
“Art. 15^1
In sensul prezentei legi, munca nedeclarata reprezinta:
a) primirea la munca a unei persoane fara incheierea contractului individual de munca in forma scrisa, in ziua anterioara inceperii activitatii;
b) primirea la munca a unei persoane fara transmiterea raportului de munca in registrul general de evidenta a salariatilor cel tarziu in ziua anterioara inceperii activitatii;
c) primirea la munca a unui salariat in perioada in care acesta are contractul individual de munca suspendat;
d) primirea la munca a unui salariat in afara programului de lucru stabilit in cadrul contractelor individuale de munca cu timp partial.”

2. Articolul 16 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
“Art. 16
(1) Contractul individual de munca se incheie in baza consimtamantului partilor, in forma scrisa, in limba romana, anterior inceperii activitatii de catre salariat. Obligatia de incheiere a contractului individual de munca in forma scrisa revine angajatorului.
(2) Anterior inceperii activitatii, contractul individual de munca se inregistreaza in registrul general de evidenta a salariatilor, care se transmite inspectoratului teritorial de munca.
(3) Angajatorul este obligat ca, anterior inceperii activitatii, sa inmaneze salariatului un exemplar din contractul individual de munca.
(4) Angajatorul este obligat sa pastreze la locul de munca o copie a contractului individual de munca pentru salariatii care presteaza activitate in acel loc.
(5) Munca prestata in temeiul unui contract individual de munca constituie vechime in munca.
(6) Absentele nemotivate si concediile fara plata se scad din vechimea in munca.
(7) Fac exceptie de la prevederile alin. (6) concediile pentru formare profesionala fara plata, acordate in conditiile art. 155 si 156.”

3. La articolul 17, alineatul (5) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
“(5) Orice modificare a unuia dintre elementele prevazute la alin. (3) in timpul executarii contractului individual de munca impune incheierea unui act aditional la contract, anterior producerii modificarii, cu exceptia situatiilor in care o asemenea modificare este prevazuta in mod expres de lege sau in contractul colectiv de munca aplicabil.”

4. Articolul 119 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
“Art. 119
Angajatorul are obligatia de a tine la locul de munca evidenta orelor de munca prestate zilnic de fiecare salariat, cu evidentierea orei de incepere si a celei de sfarsit al programului de lucru, si de a supune controlului inspectorilor de munca aceasta evidenta, ori de cate ori se solicita acest lucru.”

5. La articolul 260 alineatul (1), litera e) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
“e) primirea la munca a unei persoane fara incheierea unui contract individual de munca, potrivit art. 16 alin. (1), cu amenda de 20.000 lei pentru fiecare persoana identificata;”.

6. La articolul 260 alineatul (1), dupa litera e) se introduc trei noi litere, literele e^1)-e^3), cu urmatorul cuprins:
“e^1) primirea la munca a unei persoane fara transmiterea raportului de munca in registrul general de evidenta a salariatilor cel tarziu in ziua anterioara inceperii activitatii, cu amenda de 20.000 lei pentru fiecare persoana identificata;
e^2) primirea la munca a unui salariat in perioada in care acesta are contractul individual de munca suspendat, cu amenda de 20.000 lei pentru fiecare persoana identificata;
e^3) primirea la munca a unui salariat in afara programului de lucru stabilit in cadrul contractelor individuale de munca cu timp partial, cu amenda de 10.000 lei pentru fiecare persoana identificata;”.

7. La articolul 260 alineatul (1), dupa litera p) se introduce o noua litera, litera q), cu urmatorul cuprins:
“q) incalcarea prevederilor art. 16 alin. (4), cu amenda de 10.000 lei.”

8. La articolul 260, dupa alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (1^1), cu urmatorul cuprins:
“(1^1) Contravenientul poate achita in termen de cel mult 48 de ore de la data incheierii procesului-verbal ori, dupa caz, de la data comunicarii acestuia jumatate din amenda prevazuta la alin. (1) lit. e)-e3), inspectorul de munca facand mentiune despre aceasta posibilitate in procesul-verbal.”

9. La articolul 260, dupa alineatul (3) se introduc doua noi alineate, alineatele (4) si (5), cu urmatorul cuprins:
“(4) In cazul constatarii savarsirii uneia dintre faptele prevazute la alin. (1) lit. e)-e^2), inspectorul de munca dispune, ca sanctiune complementara, sistarea activitatii locului de munca organizat, supus controlului, conform procedurii de sistare elaborate de Inspectia Muncii si aprobate prin ordin al ministrului muncii si justitiei sociale, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, dupa consultarea prealabila a confederatiilor sindicale si patronale reprezentative la nivel national.
(5) Angajatorul poate relua activitatea numai dupa achitarea amenzii contraventionale aplicate si dupa ce demonstreaza ca a remediat deficientele care au condus la sistarea activitatii: prin incheierea contractului individual de munca, transmiterea raportului de munca in registrul general de evidenta a salariatilor sau, dupa caz, incetarea suspendarii contractului individual de munca si constituirea si plata contributiilor sociale si a impozitului pe venit aferente veniturilor salariale care se cuvin lucratorului pe perioada in care a prestat activitate nedeclarata.”

10. La articolul 264, alineatul (4) se abroga.

11. La articolul 265, alineatul (2) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
“(2) Primirea la munca a unei persoane aflate in situatie de sedere ilegala in Romania, cunoscand ca aceasta este victima a traficului de persoane, constituie infractiune si se sanctioneaza cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.”

Art. II
La data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta se abroga prevederile art. 9 alin. (1) din Hotararea Guvernului nr. 500/2011 privind registrul general de evidenta a salariatilor, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 372 din 27 mai 2011, cu modificarile si completarile ulterioare.

Codul muncii a cunoscut modificări majore astăzi, odată cu publicarea unui act normativ în Monitorul Oficial. În esență, cele mai importante dintre noutăți fac referire la munca nedeclarată și vor influența semnificativ activitatea angajatorilor. Comparativ cu forma inițială a documentului, propusă de Ministerul Muncii, a fost majorat și cuantumul amenzilor pentru munca nedeclarată, fiind eliminată, totodată, limita de cinci persoane de la care era sancționată până acum această faptă.

Ordonanța de urgență nr. 53/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 53/2003 – Codul muncii a intrat în vigoare azi, odată cu publicarea în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 644. 

Practic, noile prevederi vor influența destul de mult activitatea angajatorilor, fiind de remarcat faptul că acestea au fost incluse inițial într-un proiect de lege, însă ulterior mutate într-un document al cărui traseu legislativ a fost mult mai ușor și rapid.

De remarcat este că, față de varianta propusă de Ministerul Muncii, amenzile pentru munca nedeclarată vor avea un cuantum maxim, fără să mai fie prevăzut un interval, și vor fi aplicate pentru fiecare persoană depistată fără contract individual de muncă, și nu doar în cazurile în care sunt identificate cel puțin cinci persoane în această situație, așa cum era stabilit anterior.

1. Actele adiționale vor trebui încheiate înainte să producă efecte

Poate cea mai semnificativă schimbare ce a apărut în activitatea angajatorilor este scurtarea termenului în care se pot încheia actele adiționale pentru modificările contractuale (de exemplu, când se majorează salariul sau când se schimbă criteriile de evaluare a activității profesionale). Mai precis, actele adiționale vor trebui încheiate înainte să producă efecte, nu în termen de 20 de zile lucrătoare de la data apariției modificărilor.

2. Munca salariaților cu normă parțială în afara programului, amendată

Dacă un salariat angajat cu normă parțială se va duce la serviciu în afara programului de lucru stabilit contractual, acesta va presta, conform legii, muncă nedeclarată. Până azi, această activitate nu era identificată prin Codul muncii ca muncă nedeclarată, ci exista doar o interdicție de a presta ore suplimentare de către salariații cu normă parțială. Astfel, această formă de muncă nedeclarată va putea fi sancționată cu amenzi de 10.000 de lei pentru fiecare persoană identificată. În forma inițială, proiectul lansat de Ministerul Muncii prevedea amenzi între 5.000 și 10.000 de lei.

3. Munca salariaților în timpul suspendării contractului de muncă, amendată

O altă formă de muncă nedeclarată este considerată, în mod oficial, primirea la muncă a salariaților aflați în perioada de suspendare a contractului individual de muncă. Această modificare este, practic, doar o recunoaștere în legislație a jurisprudenței curții supreme a României. Concret, pentru munca în timpul suspendării contractului, angajatorii vor risca amenzi de 20.000 de lei pentru fiecare persoană identificată (în loc de amenzi între 10.000 și 20.000 de lei, așa cum era prevăzut inițial).

4. Primirea la lucru fără contract și fără raportarea în Revisal, muncă nedeclarată

În afară de munca în perioada de suspendare a contractului individual și în afara programului stabilit pentru salariații cu normă parțială, actul normativ apărut azi identifică încă două fapte ce constituie muncă nedeclarată. Mai exact, primirea la lucru fără încheierea contractului individual de muncă înainte de începerea activității și primirea la lucru fără înregistrarea în Revisal a raportului de muncă înainte de începerea activității. Ambele fapte vor fi sancționate cu amenzi de 20.000 de lei pentru fiecare persoană identificată (lucru care, de altfel, deja se întâmplă: prima faptă e acoperită acum de Codul muncii, iar a doua – de hotărârea de Guvern privind Revisal). Și aici, a fost eliminat cuantumul minim al amenzilor, de 10.000 de lei, fiind păstrată o singură valoarea, cea maximă (20.000 de lei).

5. Indulgență pentru angajatorii ce plătesc repede amenzile pentru munca nedeclarată

Pentru cele patru fapte ce vor constitui muncă nedeclarată, angajatorii vor putea plăti doar jumătate din minimul amenzilor, însă numai dacă le achită în maximum 48 de ore de la încheierea/comunicarea procesului-verbal de contravenție. Așadar, vorbim de primirea la lucru fără încheierea contractului individual de muncă înainte de începerea activității, primirea la lucru fără înregistrarea în Revisal a raportului de muncă înainte de începerea activității, primirea la lucru a unui salariat în perioada în care acesta are contractul individual de muncă suspendat și primirea la lucru a unui salariat cu normă parțială în afara programului stabilit contractual.

6. Evidența orelor de lucru se va face mult mai strict

Evidența activității zilnice a salariaților va trebui să fie mai detaliată decât era până acum. Concret, dacă anterior se prevedea doar că angajatorii erau obligați să țină evidența orelor de lucru, de-acum aceștia vor fi obligați să înregistreze atât ora de începere a programului de lucru, cât și ora de terminare.

Contribuțiile la asigurările sociale de sănătate (CASS) și la asigurările sociale (CAS) pentru salariații part time sunt datorate, începând de la 1 august 2017, la nivelul salariului minim brut pe economie, potrivit unui act normativ în vigoare de azi. Practic, vorbim de costuri suplimentare pentru angajatori, însă nu și pentru salariații cu pricina, pentru că majorarea nu afectează cota lor din contribuțiile obligatorii.

Ca să descurajeze angajatorii care încheie contracte de muncă cu normă parțială special pentru a plăti la stat taxe mai mici, Guvernul a adoptat luna trecută un act normativ care introduce o sumă minimă pentru CAS și CASS. Ordonanța Guvernului nr. 4/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal intră în vigoare azi și prevede că, pentru contractele part time, angajatorii datorează la stat CAS și CASS la nivelul salariului minim brut (1.450 lei), iar nu proporțional cu salariul efectiv.

Deși în vigoare de azi, contribuțiile majorate se plătesc efectiv din septembrie 2017, pentru că atunci se declară veniturile lunii august. Majorarea se aplică însă strict la partea din contribuții care-i revine angajatorului, iar nu la partea pe care o datorează salariatul. Mai exact, la CASS, angajatorul datorează 5,2%, iar salariatul datorează 5,5% (ca procente din salariul brut). Cât despre CAS, ea diferă în funcție de condițiile de muncă ale salariaților.

Contribuțiile majorate sunt datorate inclusiv pentru salariații cu plata în acord. Plata în acord se face atunci când este vorba de achitarea drepturilor salariale în funcție de activitatea prestată efectiv. “Indiferent dacă vorbim de o plată în acord sau nu, în lipsa unor exceptări specifice, angajatorii care achită remunerații brute sub nivelul de 1.450 de lei pe angajat pe lună sunt obligați să considere baza pentru CAS și CASS la nivelul salariului minim”.

Totuși, nu toți angajatorii vor avea de plătit contribuțiile majorate. OG 4/2017 stabilește că sunt scutiți de la plata majorată cei care au angajați în următoarele situații (limitativ prevăzute de ordonanță):

• realizează în cursul aceleiași luni venituri din salarii sau asimilate salariilor în baza a două sau mai multe contracte individuale de muncă, iar baza lunară de calcul cumulată a acestora este cel puțin egală cu salariul minim brut pe țară (în forma lansată în dezbatere publică a ordonanței, excepția era condiționată de existența, pe lângă contractul cu normă parțială, a unui contract cu normă întreagă);
• sunt elevi sau studenți, cu vârsta de până la 26 de ani, aflați într-o formă de școlarizare;
• sunt ucenici în vârstă de până la 18 de ani;
• sunt persoane cu dizabilități cărora prin lege li se recunoaște posibilitatea de a lucra sub opt ore pe zi;
• sunt pensionari pentru limită de vârstă din sistemul public de pensii, cu excepția pensionarilor pentru limită de vârstă care beneficiază de pensii de serviciu în baza unor legi/statute speciale, precum și a celor care cumulează pensia pentru limită de vârstă din sistemul public de pensii cu orice altă pensie stabilită într-un sistem de pensii neintegrat sistemului public de pensii.

Ca să demonstreze că au dreptul să beneficieze de aceste scutiri, angajatorii vor trebui să aducă documente justificative organelor fiscale – documente pe care le vor cere salariaților respectivi.